Dacă tu nu te deranjezi, eu de ce s-o fac?

      Dragul meu, daca tu nu te deranjezi sa-mi dai mesaj, eu de ce s-o fac?

 Pana la urma era vorba de iubirea noastra, sau poate doar de iubire intr-o lume virtuala. Scuze peste scuze, m-am saturat de ele si nu te mai cred, daca ti am crezut odata o scuza, asta nu inseamna ca le cred pe toate. Daca nu mai ai in suflet si ti a trecut de mine, lasa ma libera, va fi altul care ma va aprecia mai mult decat ai facut o tu, sau daca stau sa ma gandesc mai bine, nu m ai apreciat niciodata. Ai ales sa fi un oarecare pana si de ziua mea, de care nu ti am zis decat acum cateva luni. Mi ai si promis ca ne vedem atunci, dar ai ales sa fugi si sa ma lasi singura, ti a fost frica ca ti cer vreun cadou, dar chiar n am nevoie din partea ta, ma piș pe el de cadou. Cadou putea fi persoana ta langa mine, nu sa ma lasi singura plangand.

Nu ti am facut niciun cadou inca, dar am venit odata cu un gest in care ti am dat o bratara ca sa vezi ca ma gandesc la tine, chiar daca am fost plecata si n am reusit sa vorbim in acea zi, nici nu te ai uitat la bratara cand ti am pus o la mana, ai purtat o 2 zile si dupa ai dat o dracu, m ai luat cu scuze ca s a stricat, ce sa strice la o bratara simpla? A mea nu s a stricat de atunci si o am si acum la mana. 

Nu mă uita...

        O sa iti las o suta de mesaje chiar daca tu imi lasi unul-doua , chiar daca imi raspunzi sec si scurt, iti voi da mereu mesaje ca sa iti spun cat de mult de iubesc, sa nu uiti lucru asta. Sunt de parere ca pe mine m-ai uitat de mult, dar iubirea mea n-o uita, pentru ca este sincera si infinita. Doar atat am fost, sunt si voi fi in stare sa iti ofer!
         Imi este atat de greu sa renunt, si cand ma gandesc cate am suportat ca sa ajungem aici, cate lacrimi am varsat, cat am inghitit in sec si cat am suferit astfel incat la final sa primesc nepasarea ta.
         Ce am facut sa primesc asta, iubitule? Dragul meu, doar de iubirea ta am nevoie, tu sa imi fi alaturi, am nevoie de atentia ta si sa vad ca iti pasa... ca ii pasa cuiva in viata asta de mine, de ce fac, daca sunt bine... din pacate nu am avut parte de acesta "pasare" 

         Sunt la final de drum, nu imi mai pasa de nimic,  de familie sub nici-o forma, intreaga mea familie ma uraste, nu stiu daca ce am eu se poate numii familie. Imposibil! Vad peste tot modele de familii: in mass-media, in viata de zi cu zi, vad familiile prietenilor, vecinilor... ce am eu nu se poate numii familie sau cel putin familia mea... nu mai intra in discutie de dragostea parinteasca, sfaturile parintesti sau cultura parinteasca...

De prieteni simt ca nu mai am nevoie... ma cauta strict in momentul in care sunt in impas si au nevoie de mine... nu mi se pare normal. Poate ca datorita acestor lucruri m-am inchis in mine, in intunericul meu, dorindu-mi cu ardoare ca totul sa ia capat, sa scap de tot, de toti...

Dragul meu, nu fi badaran!

Contează cum vii, dar la fel de mult contează şi cum pleci – amintirile sunt de la momentul inceput până la  final. Nu fi bădăran!
Dacă nu o mai vrei, explică-i frumos că sufletul tău a părăsit lumea ei. Nu ii rupe sufletul in mai multe bucati, o doare tot mai mult si sufera singura noaptea cand tu dormi linistit. Şi nu o acuza că ea a decis soarta, căci te înşeli din moment ce o relaţie presupune doi oameni, două suflete. De greşit, aţi greşit amândoi, iar finalul unei relaţii nu este momentul în care se trage linie, nu o transforma în Judecata de Apoi.
După ce aţi mers cu iubirea în braţe atât amar de drum, nu da cu ea de pământ! Fii un bărbat elegant, mulţumeşte-i pentru tot, bun şi rău, zâmbete şi nervi, temeri trecute şi temeri noi, copci şi răni vindecate!
Stai linistit, eu imi voi reveni, imi voi sterge lacrimile de fiecare data cand imi voi aminti de tine si voi tine minte, foarte bine minte sa nu mai cred in vorbele unui barbat, sunteti prosti si doar de vorbe sunteti in stare, de fapte va doare fix in p**a.
Ca si final... "Acelasi cacat, miros diferit."

Scrisoare pentru el..

Stiu ca nu te am placut din prima, stii si tu asta foarte bine, iti multumesc ca nu  m ai judecat si ai incercat sa ma intelegi ca nu mai pot iubi un om asa usor, mi a fost prea ranit sufletul in trecut.
Avem atatea amintiri frumoase, multe certuri, unele frumoase, altele mai putin frumoase. La inceput ne-am apropiat incet, dar ne-am indepartat la fel de incet, fara sa ne dam seama, au fost perioade grele, dar ne-am apropiat, mai mult decat mi-as fi putut inchipui. Nu pot sa sterg cu buretele tot ce ti-am facut, imi pare rau, ca ne-am facut rau unul altuia, candva, dar ma bucur pentru compensarea inzecita cu iubire.
Îti multumesc ca mi-ai daruit cele mai frumoase clipe, si sentimente, totodata.
Iti multumesc ca mi-ai fost si imi esti cel mai bun prieten.
Iti multumesc ca ai fost langa mine chiar si atunci cand poate ca nu meritam.
Iti multumesc ca ma faci mereu cea mai fericita.
Iti multumesc pentru toate sacrificiile facute pentru noi, pentru mine.
Iti multumesc ca ai luptat pentru noi, iubitule, mi-ai aratat ca gresesc renuntand. 

Te iubesc, iubitule! ❤

Accept sa-ti duc dorul, dar pana cand?

Accept să-ți duc dorul, dar până când? 

              De ce vrei sa complici totul?

    Cand este asa de usor, sa nu ne mai complicăm atata cu distanta, sa nu mai apara neintelegeri, sa ne iubim asa cum stim noi mai bine .
    De ce nu vrei sa ne fie si noua odata bine? Odata bine si de trei ori rau. Nu alegi niciodata relatia noastra, sa fie si ea macar odata pe primul loc, iti place cand ne intelegem bine, cand esti mangaiat, dar nu faci nimic pentru asta, lasi totul sa vina de la mine. Cat crezi ca mai pot lupta pentru relatia noastra? Vreau sa fiu si eu cucerita in fiecare zi, nu sa te cuceresc eu. Am si eu demnitatea mea si nu o sa te las nici macar pe tine sa raman fara.

    De fiecare data imi promiti ca va fi totul bine, dar niciodata nu te tii de cuvant.
             Cuvantul inseamna onoare.

De ce?

           Eu de ce pot sa fiu mereu acolo pentru tine? De ce imi amintesc mereu zilele importante din viata noastra? Tu de ce lipsesti mereu? La aceste intrebari am raspunsuri, dar raspunsuri in opinia mea. Eu sunt mereu acolo pentru tine pentru ca te iubesc si pentru ca vreau sa iti fiu alaturi. Imi amintesc fiecare zi importanta din viata noastra, fie zi de nastere, fie zile importante din relatia noastra, fie orice moment in care ne-am simtit bine sau ne-am certat deoarece te iubesc, cu bune si cu rele tot te iubesc . Cu bune cu rele tot o sa stiu fiecare moment si fiecare traire. Dar la "Tu de ce lipsesti?" nu am raspuns, este o intrebare la care nu stiu sa raspund pentru ca nu sunt in locul tau si nu te inteleg.
          Tu mereu lipsesti, ma pui pe ultimul loc si totusi ne contrazicem ca nu-i asa, esti doar prezent cu gandul in relatia asta, in rest lipsesti. Poate nu sunt ceea ce iti doresti, dar macar lasa-ma sa fiu libera, nu ma mai tine intr-o relatie in care nu ma simt iubita, deloc...
     Nu inteleg, chiar nu iti inteleg motivele! De multe ori ti-am spus sa o terminam, sa fim liberi, tu sa fi liber, sa nu te mai fac sa astepti, sa nu ma mai astepti dar tu mereu mi-ai spus ca nu vrei sa se termine. De ce? Poate ar fi totul mult mai simplu pentru noi. Nu ar mai exista gelozii, certuri si suparari.
           Iubire, daca sustii atat de mult ca ma iubesti, ca exista iubire intre noi, arata acest lucru prin fapte, nu prin mesaje, nu mai face promisiuni care intr-un final vor ramane doar cuvinte spuse. Sau daca faci promisiuni, fa-le dar du-le pana la capat, indeplineste-le; cineva mi-a spus ca atunci cand cineva iti promite ceva trebuie sa faca imposibilul ca sa indeplineasca ce a promis. Asa ca daca stii ca nu te tii de promisiune si o spui doar de dragul de a o spune, iubire, nu o mai face. Ma amagesti degeaba. Ne amagesti degeaba.  Ne faci tot mai mult rau, cel putin mie  imi fac rau, imi fac sperante false, visez la un viitor impreuna...
            S-au adunat atatea, nu mai pot sa rezist, ma doare orice, orice mesaj spus aiurea, te vad indiferent fata de mine. Nu ma poti lua de fraiera dupa cum vrei tu!

Mi-e dor de o îmbrățișare...

          Atunci când trăim un moment drag, ne place să-l împletim într-o îmbrăţişare.

    Prin îmbrăţişare se transmit sentimente pe care cuvintele nu le pot rosti. O îmbrăţişare sinceră, curată, caldă, se simte imediat, deoarece are puteri vindecătoare, poate lecui dureri din suflet, de multe ori. Când inima ţi se încălzeşte de îmbrăţişarea iubirii, aproape pluteşti, trupul ţi se topeşte în braţele celuilalt şi farmecul unei astfel de trăiri îl închizi cu grijă în seiful inimii cu care vei trece peste momentele de singurătate...
   Ca om ai nevoie acută de îmbrăţişare, zilnic trebuie să înveţi să le culegi, din ele îţi iei puterea, aşa cum ai nevoie de haine pentru a-ți acoperi trupul şi de dulceaţa sărutului pentru a-ţi lecui dorul.

   Prin intermediul îmbrățișărilor ne regăsim pe noi înșine și pe cel iubit. Nu trebuie neapărat să însoțim îmbrățișările de cuvinte. Este suficient să îmbrățișezi, să păstrezi cuvintele nerostite, să strângi iar în brațe pentru ca totul să fie spus. Îmbrățișarea este gestul care exprimă cele mai multe sentimente. Ea exprimă dorință, disperare, iubire, pasiune, dor, acceptare, apropiere, nevoie de protecție, siguranta, suferinta, tandrete, gelozie, mânie, invidie sau trădare.

   O îmbrăţişare sinceră nu costă nimic, dar totuşi este atât de “scumpă”, o îmbrăţişare sinceră nu ţine decât 5-6 secunde dar te face sa te simţi îmbrăţişat de zeci de ore. Îmbrăţişarea este acel gest afectuos prin care oferi dragoste celui de lângă tine sau măcar îi oferi din starea ta de bine! Este acel mod prin care corpurile noastre comunică, prin care subconştientul nostru judecă persoana din faţa ta raportandu-se nu la fizic, nu la psihic ci doar la limbajul trupului…

   De o îmbrățișare am nevoie, să te simt aproape, să te simt alături de mine.. te rog, nu-mi da drumu din brațe, doar de atât am nevoie, ÎMBRĂȚIȘAREA TA! ❤

Te urăsc...

       Te urasc cand te vad asa indiferent si totusi te dai ca-ti pasa. Te urasc pentru ca mereu ma pui pe ultimul loc si niciodata nu recunosti, desi o faci constant!
O femeie n-are nevoie de indiferenta, nu indiferenta persoanei iubite. Nu stii sa apeciezi o femeie deloc, nu stii sa-mi fii alaturi nici macar cu o vorba, doar cand suntem impreuna, fizic. 

 Un telefon am asteptat sa imi dai, un singur telefon, mama lui de telefon... si ce ai facut? Nu l-ai dat! Am asteptat mai bine de o ora ne stiind nimic de tine, afland intamplator de la prietenii tai ce o sa faci.
   Pentru tine toti conteaza, dar eu nu, niciodata nu m-ai facut sa ma simt importanta, apreciata, iubita sau frumoasa. Niciodata!!! Te urasc si nu vreau sa te mai vad niciodata, imi este greu sa renunt dar trebuie, nu pot tine o persoana langa mine cu forta, atata timp cat nu vrea. Nimic nu vine de la tine, nimic, si nu mai are farmec sa vina dupa ce zic eu, nu ma surprinzi cu nimic si nu ma pot simti iubita asa.
        Nu te poti deranja pentru mine, dar pentru prietenii tai o faci...
        Cu lacrimi in ochi, aici si acum, iti spun ca s-a terminat!

Te iubesc!

                                                                                                             
                                                                                                                                                  Te iubesc!

 Cel mai frumos gând, în orice moment al zilei, în orice situaţie, în orice împrejurare! 

Te iubesc atunci când eşti aşa linistit, calm şi iubitor. Te iubesc atunci când îmi oferi acea îmbrăţişare caldă, acel sărut specific ţie si toată iubirea ta necondiţionată; chiar si atunci cand imi povestesti lucruri banale, te ascult cu cea mai mare placere. 

        Eşti atât de adorabil cu ochii tăi verzi minunaţi, cum mă privesc cu atâta iubire si căldură.  Te ador atunci când eşti copilăros şi faci pe supăratul. Îmi placi chiar şi atunci când eşti gelos şi nu mă pot înţelege deloc cu tine, deoarece ştiu că prin gelozia ta aparte mă iubesti! 

       Te iubesc pentru că îmi eşti alături, indiferent dacă te supăr, enervez, chiar si din nişte motive banale, nu te superi niciodată pe mine,  niciodată... Atunci când îmi pierd încrederea în mine şi nu mai cred in noi şi nu ne mai pot da nici o sansă, tu nu renunţi niciodată la mine, la noi, la tot ce am creat până acum, cu greu, dar fericiţi şi împreună pentru totdeauna. 

      Tu m-ai învăţat să duc dorul unei singure persoane. A ta. Tu m-ai învăţat ce-nseamnă cu adevărat să simţi, să te doară sau nu. Să-mi fie dor de o şoaptă, de un mesaj, de o persoană. Tu m-ai învăţat să zâmbesc cu toată inima, nu doar cu faţa. Şi de aceea te iubesc . Cu tine am învăţat ce-nseamnă să aştepti un telefon, un mesaj. Am învăţat cum e să-ţi fie dor de o voce, de o şoaptă caldă. De tine mi-e mereu dor, spre tine întind mereu mâna, la tine vreau să ajung. Cu tine am învăţat ce înseamnă să treacă o oră... o oră în care sa nu vorbim.  Cu tine am învăţat cum e să ma uit mereu la ceas şi sa ma gandesc de cât timp nu am mai vorbit. Niciodată nu mă satur să vorbesc cu tine, indiferent dacă vorbim ceva anume sau vorbe fără sens. Este un sentiment aparte ştiind ca in acel moment eşti cu gândul la mine, zâmbeşti la non-sensurile noastre şi poate aştepţi la fel de mult ca şi mine să ne revedem.

   

  Tu m-ai învăţat să am răbdare, să aştept. Să te aştept mereu. M-ai învaţat că dragostea nu durează doar o vară. M-ai învaţat să preţuiesc fiecare moment şi să nu-l transform într-o amintire, pentru că amintirile dor la un moment dat. M-ai învatat să fac din fiecare moment o amintire memorabilă. Nu vreau să crezi că te iubesc doar pentru că şi tu mă iubeşti ci eu TE IUBESC pentru tot ce am cu tine! Pentru cine eşti! 

Pentru ce sunt datorită ţie! Pentru cine vreau sa fiu!

      Şi cum să nu te iubesc? Această întrebare nu îşi are rostul deoarece pentru tine simt ceea ce nu am simţit pentru nimeni niciodată!

Și dacă îmi vine să plâng, plâng până-mi trece.

Și dacă îmi vine să plâng, plâng. Atunci când sunt singură, eu și gândurile mele. Plâng până-mi trece, până adorm și uit ce-a fost. Este greu să minți ca să poți fi fericit și totuși nici fericit nu ești, este greu să duci o viață singur, să te lupți cu toate de unul singur și mai greu este să nu fi înțeles de nimeni. Am nevoie de-o îmbrățișare între atâtea lacrimi, de-o vorbă bună sau poate doar să fi lângă mine fără să zici nimic...
Dar nici măcar tu nu m-ai înțelege, uneori parcă ești un străin, dar ce contează asta cât timp îmi este greu să rămân singură, mi-e frică de singurătate, mi-e frică să nu te pierd pe tine, pe noi, am luptat atâta să ajung aici ca să mă simt singură în doi. Niciodată nu ți-am cerut ceva, dar m-aș aștepta să-ți dai seama că am nevoie de mult mai multă iubire în aceste momente, am nevoie de noi doi linșitiți și fericiți.
De ce nu poți fi acolo când am nevoie?

Ma simt atat de singura...

Ma simt atat de singura. Multi dintre noi avem momente in care suntem tristi si singuri, dar aceste momente uneori trec sau asta doar credem noi.

Uneori ma simt atat de singura si de trista, deprimata, si dezamagita de tot din jurul meu, incat simt o ura si un dispret pentru toate lucrurile din jur, in momentul de fata am aceasta stare, poate si dupa starea vremii de afara, m-am saturat de toate.

Am prietene apropiate carora le spun multe din problemele mele. Ma asculta, dar ce pot sa-mi faca? Nu le pasa lor chiar asa de mult de problemele mele. La urma urmei au si ele problemele lor. Prietena mea cea mai buna imi este alaturi cand poate. Deci din nou sunt singura. Pur si simplu nu mai pot.  Sunt atat de trista, atat de singura, atat de deprimata…

 Nu stiu ce sa fac. Imi doresc o persoana pe care sa o iubesc si sa ma iubeasca. Care sa-mi ofere afectiune, sa ma iubeasca mereu, sa-mi fie alaturi si sa ma inteleaga. Am nevoie de multa iubire care sa-mi acopere toata aceasta singuratate. Doar de atat am nevoie, de afectiune! Nu mai rezist sa fiu singura. E cel mai rau lucru care i se poate intampla unei persoane.

Ganduri la 03:41 dimineata...

             
              Iubirea nu trebuie sa fie perfecta, iubirea trebuie sa fie adevarata! 

           Daca nu iubesti, de ce mai stai intr-o relatie?! Ca sa-ti bati joc sau ce? Daca vrei sa iubesti, iubeste sincer, cu adevarat, toti credeti asta dar atunci cand va despartiti nici macar "mai stai" nu spuneti partenerului, il lasati sa plece, asa ii aratati ca iubiti. Pana mea, asta nu mi se pare iubire, asta e bataie de joc ca tu nu-ti dai seama ca daca tu nu iubesti, asta nu inseamna ca nici partenerul nu iubeste si te mai miri de ce nu cred uneori in oameni. Pentru ca n-am motive sa cred in oameni, fiecare om ma dezamageste la final, niciunul n-a ramas langa mine, e 03:52 si n-am pe cine suna ca sa-i spun ce simt, cand toata lumea doarme linistita si nu le pasa de restul. Nu e usor sa gasesti iubirea adevarata, dar nici nu cred ca exista... 
       Un barbat daca te iubeste, nu te lasa singura niciodata, mai ales in momentele grele din viata, chiar daca nu aveti ce discuta, el tot iti da mesaje pana gaseste un subiect de discutie sau mai exista genul de barbat nesimtit care zice ca te nu lasa niciodata, dar atunci cand e cu prietenii, te lasa si e mai ocupat cu ei, sa asculte orice rahat in loc sa vorbeasca cu tine sau sa fie langa tine si in tot acest timp iti da seen la mesaje si a doua zi iti vorbeste de parca nimic nu s-ar fi intamplat seara. 
   Voi barbatii nu va dati seama ca noi femeile nu uitam, si cand vedem ca nu va pasa ne doare si mai tare, dar ca sa fie totul bine tacem, tacem pana ca nu mai putem suporta minciuna sa va avem langa noi. Nu trebuie sa ramai langa cineva care nu stie sa iubeasca doar din simplu motiv ca tu-l iubesti si nu vezi viitorul fara el, acel viitor nu va exista, esti doar obisnuita cu el si mesajele lui, persoana lui mai putin prezenta in viata ta. Nu oricine iti merita atentia, nici macar lacrimile pentru ca valoreaza prea mult ca ei sa-si dea seama de cat de pretioasa esti. 
           

In concluzie, iubirea este mai putin adevarata dupa fiecare pierdere... 

Maine nu va mai exista...

      Daca nu stii sa ma apreciezi azi, maine va fi prea tarziu.

 
        Oricine are nevoie sa simta iubit, dar si cand nu esti, fiecare zi devine trista si pustie, fara rost de-a trai. Nu oricine are parte de iubire, nu oricine este iubit si poate sa iubeasca. Totul depinde numai de tine.
       Nu vreau sa cersesc iubirea ta, dar acum am nevoie de tine mai mult ca niciodata si totusi nu esti aici... De fiecare data nu esti, sunt alte persoane mult mai importante decat mine, nu ai stiut sa ma faci sa ma simt apreciata, frumoasa, nu atunci cand sunt aranjata ci atunci cand  sunt simpla si normala in fata ta. Sa ma simt iubita atunci cand doar ma tii in brate. Chiar si o persoana de la distanta imi e mai apropiata, chiar si un necunoscut stie sa ma asculte, ma intelege mult mai bine ca tine si este acolo cand am nevoie. De ar fi orice posibil, poate ca nici nu mai eram aici... impreuna! Nu vreau sa te pierd, dar nici motive nu-mi dai ca sa mai raman langa tine, unde uneori ma simt atat de singura.
Oamenii pleaca in general.

Maine nu va mai exista a doua sansa!

Când sunt tristă vreau să fiu lăsată să fiu tristă...

        

        De fiecare data cand sunt trista, vreau sa fiu singura, eu si  gandurile mele.

       Sunt tentata sa-mi inchid si facebook-ul, este plin de postari de la persoane pe care le-am pierdut si citate. Sincer, urasc facebook-ul, toata lumea posteaza ca este fericita, dar cine stie ce se ascunde in spatele postarii?! Si daca iti arati tristetea din suflet, toti vor incepe sa comenteze, comentariu dupa comentariu, ca sa arate ca cica le pasa, dar toti suntem plini de falsitate. Nu pot sa vad frumusetea vietii cand sunt trista.

     Am momente in care nu gasesc nici un rost al vietii mele, uneori vreau sa ia sfarsit, sa se termine si tristetea asta odata, dar am si  momente in care visez, sperand la o viata mai buna...

Imi place sa visez, imi place sa citesc cand sunt trista, sunt captivata de povestea cartii si ma desprind de aceasta realitate trista. Nu vreau sa ma mint ca totul va fi bine.

Sunt trista pentru ca sunt trista si va rog, lasati-ma sa fiu trista!

Despre dorul de tine...

           Mi-e aşa de dor de noi doi împreună, de tine... îmbrăţişarea ta caldă şi zâmbetul tău minunat, vocea ta calmă, de tot ce însemni tu  cu "acel ceva". Mă topesc de dor că nu te pot avea mereu lângă mine când am nevoie poate doar de o îmbrăţişare... 

        Eşti primul meu gând când mă trezesc, dar şi ultimul meu gând înainte să adorm, dar totuşi îţi mulţumesc că ştii să mă înţelegi şi mă susţii chiar şi de la distanţă. Fiecare amintire creată împreună este unică, păstrată bine în suflet, la loc sigur de unde nu te poate alunga nimeni. Acolo te găsesc mereu când îmi este greu, fiecare amintire mă încurajează să trec peste.. dar nu înlocuieşte persoana ta şi dorul de tine.

       Fără susţinerea ta n-aş fi ajuns aici, să-mi recapat încrederea în mine şi puţin în oameni, de la care încă mă  aştept să mă dezamăgească iar şi iar, asta poate face un om cel mai bine, te răneşte după ce te cunoaşte, îţi distruge şi ultima speranţă  de-a crede în oameni.
       Să trecem peste, despre dezamăgire şi oameni e altă discuţie, însă acum dorul şi gândul la tine sunt cele principale.

Oamenii pleaca, amintirile raman...

Ce este iubirea?

       Nu cred ca exista iubirea adevarata... nu stiu de ce,  dar nici in oameni nu mai cred. De fapt stiu de ce, pentru ca am avut parte numai de oameni care m-au mintit, tradat si folosit.

       Oamenii vin si pleaca.  Niciunul nu-ti poate oferi garantia ca va ramane langa tine pana la sfarsit.  Ei pleacă indiferent dacă noi ne dorim sau nu asta, si o fac de multe ori tocmai atunci când avem cea mai mare nevoie de ei, atunci când sufletul nostru depinde de ei.

       Nu e usor sa accepti o pierdere,  sa mergi singur mai departe pe drumul pe care ti l-ai ales, fără aceia cu care erai atât de obisnuit, fără aceia care erau parte a planurilor tale de viitor.

      Cu toate astea, am avut parte de toate "garantiile" si promisiunile ca nu ma vor lasa si uite ca au facut-o. Acum se uita la mine si isi zic ca nu stiu ce s-a intamplat de m-am schimbat fata de ei...

Oamenii pleaca, amintirile raman!