Și dacă îmi vine să plâng, plâng până-mi trece.

Și dacă îmi vine să plâng, plâng. Atunci când sunt singură, eu și gândurile mele. Plâng până-mi trece, până adorm și uit ce-a fost. Este greu să minți ca să poți fi fericit și totuși nici fericit nu ești, este greu să duci o viață singur, să te lupți cu toate de unul singur și mai greu este să nu fi înțeles de nimeni. Am nevoie de-o îmbrățișare între atâtea lacrimi, de-o vorbă bună sau poate doar să fi lângă mine fără să zici nimic...
Dar nici măcar tu nu m-ai înțelege, uneori parcă ești un străin, dar ce contează asta cât timp îmi este greu să rămân singură, mi-e frică de singurătate, mi-e frică să nu te pierd pe tine, pe noi, am luptat atâta să ajung aici ca să mă simt singură în doi. Niciodată nu ți-am cerut ceva, dar m-aș aștepta să-ți dai seama că am nevoie de mult mai multă iubire în aceste momente, am nevoie de noi doi linșitiți și fericiți.
De ce nu poți fi acolo când am nevoie?