De fiecare data cand sunt trista, vreau sa fiu singura, eu
si gandurile mele.
Sunt tentata sa-mi
inchid si facebook-ul, este plin de postari de la persoane pe care le-am
pierdut si citate. Sincer, urasc facebook-ul, toata lumea posteaza ca este
fericita, dar cine stie ce se ascunde in spatele postarii?! Si daca iti arati
tristetea din suflet, toti vor incepe sa comenteze, comentariu dupa comentariu,
ca sa arate ca cica le pasa, dar toti suntem plini de falsitate. Nu pot sa vad
frumusetea vietii cand sunt trista.
Am momente in care nu gasesc nici un rost al vietii mele, uneori
vreau sa ia sfarsit, sa se termine si tristetea asta odata, dar am si momente in care visez, sperand la o viata mai
buna...
Imi place sa visez, imi place sa citesc cand sunt trista,
sunt captivata de povestea cartii si ma desprind de aceasta realitate trista. Nu
vreau sa ma mint ca totul va fi bine.
Sunt trista pentru ca sunt trista si va rog, lasati-ma sa
fiu trista!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu