Dacă tu nu te deranjezi, eu de ce s-o fac?

      Dragul meu, daca tu nu te deranjezi sa-mi dai mesaj, eu de ce s-o fac?

 Pana la urma era vorba de iubirea noastra, sau poate doar de iubire intr-o lume virtuala. Scuze peste scuze, m-am saturat de ele si nu te mai cred, daca ti am crezut odata o scuza, asta nu inseamna ca le cred pe toate. Daca nu mai ai in suflet si ti a trecut de mine, lasa ma libera, va fi altul care ma va aprecia mai mult decat ai facut o tu, sau daca stau sa ma gandesc mai bine, nu m ai apreciat niciodata. Ai ales sa fi un oarecare pana si de ziua mea, de care nu ti am zis decat acum cateva luni. Mi ai si promis ca ne vedem atunci, dar ai ales sa fugi si sa ma lasi singura, ti a fost frica ca ti cer vreun cadou, dar chiar n am nevoie din partea ta, ma piș pe el de cadou. Cadou putea fi persoana ta langa mine, nu sa ma lasi singura plangand.

Nu ti am facut niciun cadou inca, dar am venit odata cu un gest in care ti am dat o bratara ca sa vezi ca ma gandesc la tine, chiar daca am fost plecata si n am reusit sa vorbim in acea zi, nici nu te ai uitat la bratara cand ti am pus o la mana, ai purtat o 2 zile si dupa ai dat o dracu, m ai luat cu scuze ca s a stricat, ce sa strice la o bratara simpla? A mea nu s a stricat de atunci si o am si acum la mana. 

Nu mă uita...

        O sa iti las o suta de mesaje chiar daca tu imi lasi unul-doua , chiar daca imi raspunzi sec si scurt, iti voi da mereu mesaje ca sa iti spun cat de mult de iubesc, sa nu uiti lucru asta. Sunt de parere ca pe mine m-ai uitat de mult, dar iubirea mea n-o uita, pentru ca este sincera si infinita. Doar atat am fost, sunt si voi fi in stare sa iti ofer!
         Imi este atat de greu sa renunt, si cand ma gandesc cate am suportat ca sa ajungem aici, cate lacrimi am varsat, cat am inghitit in sec si cat am suferit astfel incat la final sa primesc nepasarea ta.
         Ce am facut sa primesc asta, iubitule? Dragul meu, doar de iubirea ta am nevoie, tu sa imi fi alaturi, am nevoie de atentia ta si sa vad ca iti pasa... ca ii pasa cuiva in viata asta de mine, de ce fac, daca sunt bine... din pacate nu am avut parte de acesta "pasare" 

         Sunt la final de drum, nu imi mai pasa de nimic,  de familie sub nici-o forma, intreaga mea familie ma uraste, nu stiu daca ce am eu se poate numii familie. Imposibil! Vad peste tot modele de familii: in mass-media, in viata de zi cu zi, vad familiile prietenilor, vecinilor... ce am eu nu se poate numii familie sau cel putin familia mea... nu mai intra in discutie de dragostea parinteasca, sfaturile parintesti sau cultura parinteasca...

De prieteni simt ca nu mai am nevoie... ma cauta strict in momentul in care sunt in impas si au nevoie de mine... nu mi se pare normal. Poate ca datorita acestor lucruri m-am inchis in mine, in intunericul meu, dorindu-mi cu ardoare ca totul sa ia capat, sa scap de tot, de toti...

Dragul meu, nu fi badaran!

Contează cum vii, dar la fel de mult contează şi cum pleci – amintirile sunt de la momentul inceput până la  final. Nu fi bădăran!
Dacă nu o mai vrei, explică-i frumos că sufletul tău a părăsit lumea ei. Nu ii rupe sufletul in mai multe bucati, o doare tot mai mult si sufera singura noaptea cand tu dormi linistit. Şi nu o acuza că ea a decis soarta, căci te înşeli din moment ce o relaţie presupune doi oameni, două suflete. De greşit, aţi greşit amândoi, iar finalul unei relaţii nu este momentul în care se trage linie, nu o transforma în Judecata de Apoi.
După ce aţi mers cu iubirea în braţe atât amar de drum, nu da cu ea de pământ! Fii un bărbat elegant, mulţumeşte-i pentru tot, bun şi rău, zâmbete şi nervi, temeri trecute şi temeri noi, copci şi răni vindecate!
Stai linistit, eu imi voi reveni, imi voi sterge lacrimile de fiecare data cand imi voi aminti de tine si voi tine minte, foarte bine minte sa nu mai cred in vorbele unui barbat, sunteti prosti si doar de vorbe sunteti in stare, de fapte va doare fix in p**a.
Ca si final... "Acelasi cacat, miros diferit."

Scrisoare pentru el..

Stiu ca nu te am placut din prima, stii si tu asta foarte bine, iti multumesc ca nu  m ai judecat si ai incercat sa ma intelegi ca nu mai pot iubi un om asa usor, mi a fost prea ranit sufletul in trecut.
Avem atatea amintiri frumoase, multe certuri, unele frumoase, altele mai putin frumoase. La inceput ne-am apropiat incet, dar ne-am indepartat la fel de incet, fara sa ne dam seama, au fost perioade grele, dar ne-am apropiat, mai mult decat mi-as fi putut inchipui. Nu pot sa sterg cu buretele tot ce ti-am facut, imi pare rau, ca ne-am facut rau unul altuia, candva, dar ma bucur pentru compensarea inzecita cu iubire.
Îti multumesc ca mi-ai daruit cele mai frumoase clipe, si sentimente, totodata.
Iti multumesc ca mi-ai fost si imi esti cel mai bun prieten.
Iti multumesc ca ai fost langa mine chiar si atunci cand poate ca nu meritam.
Iti multumesc ca ma faci mereu cea mai fericita.
Iti multumesc pentru toate sacrificiile facute pentru noi, pentru mine.
Iti multumesc ca ai luptat pentru noi, iubitule, mi-ai aratat ca gresesc renuntand. 

Te iubesc, iubitule! ❤

Accept sa-ti duc dorul, dar pana cand?

Accept să-ți duc dorul, dar până când? 

              De ce vrei sa complici totul?

    Cand este asa de usor, sa nu ne mai complicăm atata cu distanta, sa nu mai apara neintelegeri, sa ne iubim asa cum stim noi mai bine .
    De ce nu vrei sa ne fie si noua odata bine? Odata bine si de trei ori rau. Nu alegi niciodata relatia noastra, sa fie si ea macar odata pe primul loc, iti place cand ne intelegem bine, cand esti mangaiat, dar nu faci nimic pentru asta, lasi totul sa vina de la mine. Cat crezi ca mai pot lupta pentru relatia noastra? Vreau sa fiu si eu cucerita in fiecare zi, nu sa te cuceresc eu. Am si eu demnitatea mea si nu o sa te las nici macar pe tine sa raman fara.

    De fiecare data imi promiti ca va fi totul bine, dar niciodata nu te tii de cuvant.
             Cuvantul inseamna onoare.

De ce?

           Eu de ce pot sa fiu mereu acolo pentru tine? De ce imi amintesc mereu zilele importante din viata noastra? Tu de ce lipsesti mereu? La aceste intrebari am raspunsuri, dar raspunsuri in opinia mea. Eu sunt mereu acolo pentru tine pentru ca te iubesc si pentru ca vreau sa iti fiu alaturi. Imi amintesc fiecare zi importanta din viata noastra, fie zi de nastere, fie zile importante din relatia noastra, fie orice moment in care ne-am simtit bine sau ne-am certat deoarece te iubesc, cu bune si cu rele tot te iubesc . Cu bune cu rele tot o sa stiu fiecare moment si fiecare traire. Dar la "Tu de ce lipsesti?" nu am raspuns, este o intrebare la care nu stiu sa raspund pentru ca nu sunt in locul tau si nu te inteleg.
          Tu mereu lipsesti, ma pui pe ultimul loc si totusi ne contrazicem ca nu-i asa, esti doar prezent cu gandul in relatia asta, in rest lipsesti. Poate nu sunt ceea ce iti doresti, dar macar lasa-ma sa fiu libera, nu ma mai tine intr-o relatie in care nu ma simt iubita, deloc...
     Nu inteleg, chiar nu iti inteleg motivele! De multe ori ti-am spus sa o terminam, sa fim liberi, tu sa fi liber, sa nu te mai fac sa astepti, sa nu ma mai astepti dar tu mereu mi-ai spus ca nu vrei sa se termine. De ce? Poate ar fi totul mult mai simplu pentru noi. Nu ar mai exista gelozii, certuri si suparari.
           Iubire, daca sustii atat de mult ca ma iubesti, ca exista iubire intre noi, arata acest lucru prin fapte, nu prin mesaje, nu mai face promisiuni care intr-un final vor ramane doar cuvinte spuse. Sau daca faci promisiuni, fa-le dar du-le pana la capat, indeplineste-le; cineva mi-a spus ca atunci cand cineva iti promite ceva trebuie sa faca imposibilul ca sa indeplineasca ce a promis. Asa ca daca stii ca nu te tii de promisiune si o spui doar de dragul de a o spune, iubire, nu o mai face. Ma amagesti degeaba. Ne amagesti degeaba.  Ne faci tot mai mult rau, cel putin mie  imi fac rau, imi fac sperante false, visez la un viitor impreuna...
            S-au adunat atatea, nu mai pot sa rezist, ma doare orice, orice mesaj spus aiurea, te vad indiferent fata de mine. Nu ma poti lua de fraiera dupa cum vrei tu!