Atunci când iubești...

Atunci când iubești cu tot sufletul,oferi cu dragă inimă tot ce ai... timp, atenție, dragoste... tot ce poate exista mai frumos într-un suflet de om...Atunci când chiar iubești uiți de mândrie,de orgolii prostești,de râca ce poate exista la un moment dat într-un cuplu... uiți până și de tine și te dăruiești cu totul acelei persoane....O protejezi, îți dai până și sufletul, dacă e cazul,doar să ști că acel om va fi bine...cu orice preț...Nu mai contezi nici măcar tu, contează doar binele ei,a persoanei fără de care simți că nu vei mai putea trăi...
Dar...ce te faci când acel om incepe să-și schimbe comportamentul!? Ce te faci când tu te-ai dăruit cu totul unui om care cândva era intr-un fel,dar pe parcurs acesta s-a schimbat!? Ce te faci când acel om nu-ți mai zâmbește din toată inima așa cum o făcea altădată,iar tu nu găsești explicație!? Ce te faci când îți dai sufletul unui om care nu îți arată (încă...) indiferență dar nici nu mai reacționează cu sufletul la ceea ce faci,spui, gândești, înfăptuiești!? Renunți!? Te îndepărtezi!? Devii indiferent!? Sau pleci fără explicații știind că atunci când tu le-ai cerut te-ai lovit de diverse motive aparent banale,greu de crezut!? Ce faci când tot sufletul tău e acolo...dar acel Acolo parcă nu mai e Acolo!? Ce faci...?🤔

Iubirea adevarata...

Uneori, iubirea adevarata este aproape imposibil de gasit...
Dar eu, am gasit-o, te-am gasit pe tine! 
Si TE IUBESC! 
Iubesc iubirea ce o simt fata de tine, iubitul meu, si nu vreau sa  imi imaginez ce as fi facut fara tine... fara iubirea ta in viata mea!
Pentru ca te am pe tine, nu ma abat de la ceea ce e pus de-o parte, pentru mine.
Tu esti viata mea!
La tine ma gandesc cand am nevoie!
Noi suntem iubirea, iar iubirea adevarata, arata ca noi si trairile noastre.
 April 21 is LOVE!

Pur si simplu... ai plecat fara vreun raspuns.

Simteam ca esti jumatatea mea, chiar la o varsta asa frageda, simteam cum ma completai, te simteam cand erai trist si nu pot trai nici acum fara tine. Doar gandul la tine, imi aduce lacrimi in ochi, lacrimi ca nu esti langa mine acum si ma doare tacerea asta dintre noi doi, ma doare cum suntem atat de departe si nu stim nimic unul de altul, dar sufleteste atat de aproape, doar sufletul mai e plin de tine. 
Nu cred ca am nevoie de explicatii, nici macar un cuvant de ce ai plecat, simpla ta prezenta imi umple sufletul de bucurie, da asta era vorba ta, iti umpleam sufletul de bucurie cand iti spuneam ca TE IUBESC, crede ma, te iubesc si acum, te as astepta si ani doar sa stiu ca vei fi langa mine.  Nu te voi obliga sa ramai in viata mea, incerc sa cred ca n ai intrat in viata mea cu un scop, nu vreau sa ajung sa cred altceva, orice altceva de rau...

...

Cu toate astea ai plecat, chiar n a contat ce am facut pentru tine? Am sacrificat totul, am suferit, te am asteptat in frig, m am sacrificat pe mine, nu conta ca sunt bine, mancata, sanatoasa, doar tu sa fi bine... si acum ai plecat iar, cu toate ca mi ai promis ca vom fi fericiti impreuna indiferent de ceea ce se va intampla, doar rabdare sa am ca vine si ziua cand ne vom trezii in brate, pur si simplu, ai plecat fara vreun raspuns.

Fara cuvinte...

E tarziu, iar gândul mă duce la tine, la noi doi si  la povestea noastră, la oportunitatea care părea a fi o nouă șansa pentru amândoi, dar defapt m-am inselat ... care nu a decurs in mod normal.
 Sunt amintiri pe care nu le voi putea uita, nu voi uita niciodată acei ochi verzi care mă priveau  cu iubire și îmi bloca privirea asupra cadrului plăcut pe care îl formam. Cred ca așa e gândul fiecărei persoane , atunci când întâlnește acea ființa compatibila cu ceea ce simți: “ E perfectul meu". 
Încerc sa mă indepartez de trecut , sa iau o pauza in a mă mai gândi la tine , vreau sa mă acomodez cu ideea ca nu a fost niciodată “noi doi” și ca totul a fost doar o “fantezie” , însă e greu sa îmi ascult gândurile, totul părea așa real, și încep sa mă întreb dacă a fost vreodată ceva real sau doar o iluzie. 
Într-un final am aflat ca pentru a primi ceva trebuie sa renunți la altceva , și așa am făcut , am renunțat la multe lucruri pentru compania ta , am uitat sa mai fiu eu , și nu pot sa îmi dau seama dacă îmi era mai bine înainte de a ne cunoaște sau acum când ar trebui sa renunț la tine .....
Doar ca ne-am cunoscut într-un moment potrivit pentru mine, cand ma simteam atat de singura si aveam nevoie de cineva, și totul a dus spre ceea ce ne speria cel mai mult , despărțire ! In cazul meu in tot acest timp m-ai dezamagit in continuu, egalitatea dintre suferința și iubire , dar așa se întâmpla , sa iubim ce nu putem avea , sa ne dorim ce nu-i accesibil , sa căutam ce nu vom putea obține .....
Cu alte cuvinte... m-ai dezamagit! 

Cuvintele... nu mai conteaza!

Va veni o zi cand cuvintele nu vor mai conta, nu ne vor mai fi deajuns. Nu ma voi opri niciodata pana cand  nu voi gasi pe cineva care sa ma stranga in brate facandu-ma sa ma simt in bratele sale chiar am ajuns acasa.

 Va veni o zi cand vei simti ca totul in jurul tau prinde viata , va veni o zi cand vei simti ca sufletul tau chiar si a gasit linistea printre bratele sale. 

Va veni o zi în care vei putea întelege tot ceea ce ti s-a întâmplat până acum.

 Va veni o zi în care viata îti va dărui răspunsurile la întrebările pe care le aveai, dar nu iti vor mai fi de folos pentru că nu îti va mai păsa atunci.

 Va veni o zi în care vei primi tot ceea ce tu ai dăruit, vei primi totul înapoi cu aceeasi intensitate.

 Va veni o zi in care vei iubi pe cineva până la capăt fără nicio ezitare, până la ultima ta răsuflare, iar atunci tu te vei simti împlinita cu tine insuti! Si la rândul tău vei fi apreciata si iubita după cum mereu ai fi meritat dar nu a fost să fie!

 Va veni o zi în care mintea ta, inima ta si sufletul tău iti vor spune acelasi lucru: si adică că acum esti pe drumul tău, iti vor spune că ai ajuns acasă, iti vor spune că acum esti cu adevărat fericita.

Te iubesc foarte mult !

Sunt o femeie  fericita pentru că te am cunoscut pe tine. Ești omul pe care-l iubesc, și cu care m-am obisnuit, cel care ma intelege si iubeste neconditionat.
Chiar dacă ne vedem doar de câteva ori pe săptămână, vreau să stii, că în fiecare zi mă gândesc la tine. Asta că ne vedem doar de câteva ori pe săptămână, nu e o problemă, pentru că o să vină și ziua aia în care o să fim împreună mult timp, ziua aia în care adormi cu capul pe pieptul meu, ziua aia în care ne vom trezi împreună în același pat.
Acum, nu vreau decat sa iti multumesc iubitule!
Iţi multumesc pentru tot, pentru că mă iubesti, dar cel mai important, pentru că mă suporţi, îmi suporţi milioanele de stări negative, şi pentru toate astea, meriţi să-ți spun că te iubesc. Meriți, pentru că ai rămas lângă mine și în  momentele grele ale vieții, și cu siguranță vei rămâne în continuare, pentru că stiu că mă iubesti, te simt.
Iți multumesc pentru că n-ai ținut cont de părerile altora și ai continuat să mă iubești, nu mi-as vedea viața fără tine, pentru că ai devenit o parte din mine, o parte importantă. Nu stiu cum alte persoane înlocuiesc asa de usor persoanele dragi din viața lor, pentru că eu n-as putea să te înlocuiesc cu nimeni.
Tot ce vreau, este să mă iubesti în continuare, să nu-mi dai drumul niciodată, pentru că eu vreau să te iubesc toată viața asta...

De durut, inca doare.

                                      




Te-am iertat pentru fiecare clipă de neîncredere pe care am fost nevotă să o suport de dragul tau. Te-am iertat pentru toate lacrimile plânse, pentru toate reproşurile pe care le-am ucis pe buze de dragul speranţei că totul s-ar putea repara între noi şi că totul ar putea fi ca înainte. Te-am iertat pentru visurile pe care m-ai lăsat să le cresc în suflet si sa ma gandesc la un viitor in doi, in sfarsit, dar nu a fost sa fie...  N-am putut să te iert pentru că nu m-ai iubit. Că nu m-ai putut iubi nu a fost o vină. Un destin trist pe care mi-l accept, dar nu a fost o vină aşa că nu te pot ierta pentru asta şi nici nu te pot condamna. Te-am iertat pentru faptul că ai plecat şi, deşi o parte din mine te ţinea strâns de mână şi nu te-ar fi lăsat în veci să pleci, mi-am explicat că iubire fără iubire nu se poate. Mi-am explicat că nu te pot condamna la o viaţă fără iubire… Aşa cum ai făcut tu când mi-ai creat iluzii şi m-ai făcut să am speranţe mari pentru o viaţă fericită şi un ,,noi” care să le demonstreze tuturor cât de frumoasă e iubirea… Te-am iertat pentru că dacă nu plecai tu, atunci aş fi plecat eu şi în final tot aici ne-am fi  iertat şi pentru faptul că am lăsat iubirea să mă orbească atât de tare încât nu am putut să văd că nimic nu a fost aşa cum credeam eu încă de la început.
                             


De iertat, te-am iertat, dar de durut, încă doare… Pentru că am crezut că tu eşti atfel. Şi de fapt tu eşti altfel, doar că nu a fost să fie… Noi suntem o altă iubire consumată în nu a fost să fie…