Si azi ca niciodata invat din greseli. Chiar imi cer scuze ca am fost langa tine mereu, cu o vorba buna, cu in sfat in momentele momentele care te simteai dezorientat si singur.
Am avut puterea să îţi ofer un zâmbet atunci când aveai nevoie de el. Am spus o vorbă bună atunci când totul era rău în jurul tau si mai ales in jurul nostru, era acolo langa tine cu o imbratisare calda. N-am făcut mare lucru, am făcut ceea ce trebuia pentru cealalta jumatate din sufletul meu. Am făcut ceea ce ar fi făcut orice femeie pentru bărbatul său, dar ţie nu ţi-a convenit, nu ţi-am fost de ajutor, nu ţi-am plăcut aşa cum eram, dar ma foloseai, pentru ca sufletul tau avea nevoie de afectiune dar nu stia cum sa pastreze toata aceasta iubire si mereu fugeai la alta intre picioare.
Te ai schimbat, atat de mult, ai uitat cate amintiri ai lasat, iubirea noastra or care o mai ai intr un colt in suflet, dar te doare sa o lasi sa te cuprinda..
Îmi cer iertare pentru ca te am iubit... si inca o mai fac!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu