De ce ma doare sufletul?!

Ma doare sufletul, ma doare atat de tare incat simt toata aceasta durerea. 
Mi-e dor de tine, imi lipsesti atat de mult, insa cel  mai dor imi e de mine...
Mi-e dor de mine asa cum eram langa tine, buna, gingasa, iubitoare, copilaroasa, fericita, langa tine orice avea un sens, chiar si cele mai neinsemnate lucruri.
Mi-e dor de felul cum ma faceai sa ma simt, mi-e dor de felul cum ma priveai, mi-e dor de noptile cand stateam de vorba pana dimineata, mi-e dor de modul cum ma faceai sa rad, mi-e dor de tine, mi-e dor de mine, mi-e dor de noi...
Mi-e dor de tine si ma doare!
Povestea noastra ce are? Oare de ce nu se poate opri timpul pentru noi, macar pentru o secunda?
De ce dorul doare atat de tare?!
De ce tot ce-i frumos trece atat de repede?!
Mai tii minte cum ma tineai in brate si ne detasam de realitate? Eu imi amintesc totul si parca traiesc iar aceleasi clipe.  Nimic nu s-a schimbat, toate sunt la locul lor... doar tu lipsesti, sufletul meu.
De ce continui sa-mi lipsesti atat de mult?
De ce nu esti langa mine acum?
Am nevoie de imbratisarea ta, ca sa mi pot gasii linistea sufleteasca, intoarcete si ia ma in brate, aceleasi brate de care acum imi este dor.
De ce mi-e dor si de ce ma doare?
Prea multe intrebari si prea putine raspunsuri...
P.S. Te iert, reda-mi fericirea pe care o merit ♡